Azi s-au implinit 49 de ani de cand boss-ul nostru este in bussines.In acelasi timp am avut o petrecere privata pentru cei mai reprezentativi clienti ai sudioului.In timpul petrecerii fiecare angajat a tinut cate un discurs despre ce inseamna el pt noi,boss-ul,Mario.Este intreadevar un tip extraordinar.Printe alte lucruri spuse de mine a fost ca la un moment dat cand aveam 22 de ani mi-am propus sa nu lucrez pt nimeni vreodata,sa nu raspund in fata vreunui patron...si asa a fost o perioada,in Romania,nu raspundeam in fata nimanui,chiar daca lucram pt ei,eu puneam conditiile...insa am ajuns aici si raspund in fata cuiva...numai ca el este atat de deosebit incat nu ma face sa simt asta...simt ca nu am un boss...si chiar asa este,pot pleca de la munca neanuntat,pot lua cate pauze de tigara vreau,pot sa-mi las barba,nu ma preseaza cu nimic...ma rog...in timp ce ziceam ca nu simt ca am un boss,unul dintre colegi,un whitey american a facut o gluma..."e roman,nu-i obisnuit cu democratia!"...Stiu ca a fost o gluma si nu m-a atins sau suparat...Altceva s-a intamplat,am avut un flash cu toate grutatile prin care am trecut traind intr-un sistem comunist si chiar dupa...atat as fii vrut sa-i spun ca e unul dintre cei norocosi dar n-am vrut sa stric dispoozitia nimanui...as fii vrut sa-i spun cateva trairi d-ale mele...vroiam sa-i spun ca daca aveam norocul sa vad portocale mai degraba ma jucam cu ele decat sa le mananc...ca atunci cand aveam in jur de 10 ani impreuna cu colegii de scoala numaram de cate ori mancasem banane pana atunci...ca nu am avut mereu TV color si desene animate,toate jucariile pe care mi le-as fii dorit...ca n-am fost niciodata la Disneyland,ca aveam in jur de 6 ani si ai mei n-aveau bona cu cine sa ma lase si tata ma lua cu el sa stam la coada la hala de carne de la 7 dimineata...ca am pedalat la un Pegas mostenit de la unchiu meu...ca nu aveam decat 3 modele de masini...ca ne-am strans 20 de copii sa ne uitam la videoclipul Thriller...ca aveam cateva filme pe casete si le-am vazut de zeci de ori...ca n-aveam bufet la scoala,in schimb aveam sobolani si profesori care ne bateau...ca am fost toti obligati sa traim in cutii de chibrituri si n-am avut camera mea...ca ne jucam toti prin parc si cineva urla ca incepe "Dallas" si fugeam ca nebunii acasa...si multe multe altele
Nu ma plang ...parintii si bunicii mei au avut grija sa ascunda toate neajunsurile si sa ne ofere o copilarie frumoasa...si ca si copil nici n-am observat ca a fost greu...nici nu-i judec pe americani...par infumurati,par naivi,se cred stapanii lumii dar asa au trait..nu cunosc partea cealalta si din cauza ma intreb pana la uram cine e mai norocos?!
Asta sunt obisnuiti sa vada de pe balcon....
Asa arata strazile lor...
astea sunt animalele ce umbla in fata blocului...
Astea sunt animalele ce umbla in fata blocului meu...
Asta vedem noi cand ne trezim...
E corect sa ma deprim...?!...Am asa o stare...ma simt putin trist...ca poate am un pic de noroc...poate gandesc eu prea mult...nu m-a suparat ala cu comentariul lui dar m-a enervat ...
6 comments:
Un profesor de-al meu povestea ieri viata din Anglia, cat de plictisitoare este..ca pana si locuitorii ei considera asa...iar la noi ai parte de toata aventura..unde mai vezi un politist beat sau pui de catei intr-o groapa unde urmeaza sa fie schimbate niste tevi? unde iti mai iei un sut in fund in autobuz doar pentru ca l-ai atentionat sa nu iti mai puna mana unde nu trebuie?sau casiera de la un cinema sa te ia aproape la bataie fiindca tu vrei anumite locuri si ai dreptul sa alegi..si incepe sa urle la tine ca nu te hotarasti mai repede..da...cred ca toti avem parte de aventuri incredibile aici...e trist...ft trist...
Eu zic ca nu trebuie sa fiti tristi sau deprimati.Trebuie sa fiti fericiti ca puteti spune toate astea si ca aveti cu ce sa faceti comparatii.
Jane!!tu esti,de departe,cel norocos,pentru ca celalalt nu are termen de comparatie,deci nu stie ca e norocos,nu stie ca se poate si mai rau,chiar si foarte rau.asta e! ,nu e vina lui ca s-a nascut acolo,dar nici a ta ca te-ai nascut aici,dar,asa cum ti-am spus mereu,sunt oameni care s-au nascut in tari unde blocul pe care il vedm noi in fiecare dimineata,este un lux,este un acoperis,este un adapost.Sunt milioane de oameni care nu au asa ceva.
Asa ca totul este relativ in comparatie cu altii.Important este ca realizezi aceste lucruri si ca poti traii si alta viata.
Noi trebuie sa-i multumim Lui D-zeu,zilnic ca ne-a ajutat sa scapam de ghearele imputite ale imperiului rus,care ne-a fortat sa traim in mizerie si in ghetouri.Vezi!!,asta ar trebui sa faca si acel american,sa multumeasca zilnic Lui D-zeu ca nu s-a nascut aici,dar el nu stie asta.
Si mai e ceva!!e si putina invidie si gelozie pe cei care vin din est si sunt foarte motivati si fac totul mai bine decat ei.
Vio
Ionut,
Sincer... mi se pare ca la varsta ta esti mai mult trist decat fericit. Nu stiu de ce, dar asa imi dai impresia. Poate si pentru ca ne scrii aici mai degaraba in astfel de momente. Nu stiu. Dar... daca este asa cum zic eu, nu cred ca e bine. Tristetea, nostalgia dureroasa, filosofia apasatoare nu cred ca face bine sufletului, in special unui suflet tanar.
Eu cred ca povata " ia partea buna din orice" nu este spusa in vant ci este un sfat foarte bun pentru oricine si cred ca ajuta foarte mult.
Foarte bine ca nu ai ripostat la replica acelui baiat, ca nu te-ai coborat la nivelul lui, dar pacat totusi ca te-a enervat asa cum spui si asa cum s-a vazut!
Te pup,
Anca
EEEE...Anca am fost trist vreo 2 ore,pana am scris postul...dar ai dreptate avem tendinta spre filozofeala...hahha...cred ca din cauza ca n-am cu cine sa discut seara cand vin acasa,n-am pe cineva sa ma stimuleze psihic,ma apuc si scriu aici...te pup
Ionut,
Tu ai doua avantaje. Unul, asa cum a spus Vio, este ca ai termen de comparatie. Chiar daca ai incerca sa explici colegului tau copilaria ta, nu ar intelege-o. Am incercat si eu cu prieteni Canadieni sa-i fac sa inteleaga ce inseamna sa nu ai televizor color, banane, lumina si apa calda, dar daca nu au trait-o, nu au ce sa inteleaga. Zic "da, da" dar nu pot realiza cat de frumos este sa te joci de dimineata pana seara in parc, in loc sa stai sa te uiti la tv ore in sir, cum fac copii lor sau cum au facut ei.
Al doilea, iti poti folosi faptul ca esti din Europa de Est ca o justificare cand faci ceva gresit. De exemplu, cand stalceam un cuvant in Engleza si incepeau canadienii sa comenteze imediat contracaram cu "Ok, make fun of the poor immigrant. That's very mature of you." Stii cum ii pun cu botul pe labe astfel de comentarii?
In cazul tau, eu i-as fi raspuns asa colegului tau: "One more joke like this, and I'll make a call to my friends in the Russian mafia". Ca o gluma, zambind, dar in asa fel incat sa se simta un pic uneasy...
Capul sus ca asta-i numai inceputul. Stai sa vezi daca te-nsori cu o americanca :-)
Gabi
forever trust in who you are man... and nothing else matters! aroganta lor ascunde o frustrare mare nae... cand noi ne luptam eroic cu turcii ei inca nu erau o natie! chill man
Post a Comment