Back to work feeling...

Maine incep munca.Nu am aruncat nici un gand la dans si la tot pachetul de stres pe care-l aduce atunci cand faci din dans un produs de vanzare.Am fost deconectat total.Am fugit de doua ori la San Diego sa termin de vazut Sea World,jetski,tenis,filme...somn.Acum apare sentimentul ala ciudat pe care-l ai dupa vacanta de sarbatori si trebuie sa te intorci la monotonia zilnica.Plus ca atunci cand imi iau vacanta de la munca simt ca pierd controlul,ca am uitat sa dansez cu toate ca o fac de 17 ani...nu stiu e ciudat.
Si ce faci cand te simti apasat...te uiti la un film,bagi un joc,sex sau te gandesti la planuri de viitor.Am vazut prea multe filme,m-am plictisit de fifa manager,tranzitie,asa ca ma gandesc la urmatorul pas...living by myself.Poate pt unii e deja tarziu ce fac eu acum,dar asta e ,acum a venit momentul meu,nu poate pt ca n-as fii vrut dar probabil a fost comod sau asa a fost situatia.Si e exciting(suna mai bine in engleza).Mai dureaza vreo doua luni pana o sa se intample...dar pana atunci am timp sa fac research si sa gasesc tot ce-mi trebuie pt confortul personal...
Nu ma ajuta nici gandul asta...mi-e lene,n-am inspiratie...n-am motivatie...ciudat,am fost in vacanta,am sansa din nou sa gasesc relicva aia de om care cica vine cand nu te astepti,sunt sanatos...i guess there's no spark there.Mda...

San Diego...

Am vazut si San Diego...O fii Parisul romantic si Barcelona plina de arhitectura dar mie imi place la San Diego...nu mai plec de aici,e stabilit...delfini,jet sky printre foci,crabi la cratita,papagali in fata camerei de la hotel,americance pistruiate...ahhh...si inca n-am fost la legoland la zoo......ma intorc...asta e,inapoi acasa...sunt in vacanta...cat de curand ma si mut in apartamentul meu...asta e update-ul.
PS: Fane pentru tine mananc inghetata aia asa cu pofta

My day by day job...

Wow...

Cred ca fotografia este al doilea meu hobby,dupa dans...am terminat liceul de cinematografie unde am ajuns dintr-o intamplare...tin aparatul mereu cu mine de parca sunt un turist nebun...colectionez fotografii...si in special cu mine....im a litlle vain...dar nu asta conteaza...Poza asta este poza vietii mele pana in acest moment....perfecta,dinamica,pasionala,privirea,poazitia mainilor,fusta aia in miscare,zambetul...Nu am foarte multe poze cu mine dansand dar intamplarea face sa avem ca si client un fotograf profesionist,in acelasi timp si producator de filme(a avut in distributie pe brad pitt,vin diesel...)il cheama Bob Degus ,pentru care am devenit subiect...a realizat o poza pe care o s-o prezinte la expozitia lui...numai trei exemplare(am si eu un exemplar)si a ars negativul...e inregistrata...din pacate nu o am digitala.
Povestea pozei e simpla...sunt la un showcase iar figura de dans pe care o dansez acolo era interzisa in acel concurs...sunt numai anumite figuri pe care ai voie sa le dansezi...dar eu taur capos si plictisit nu am putut sa ma abtin si am dansat-o...si a iesit my favorite picture...wow...sper sa va placa si voua

Now...

I want it all and i want it now...asta e singurul lucru pe care nu-l pot schimba...tranzitia asta parca nu se mai termina...parca stau in acelasi loc ,intre ce-a fost si ce va fii...nu simt ca s-a concretizat inca ceva,cu toate ca totul s-a schimbat...Si asta ma omoara pt ca vreau sa se intample peste noapte:sa fiu in regula cu actele definitiv,sa am locul meu,sa am prietenii mei si obiceiurile normale,sa se concretizeze o relatie...toate cer timp si timpul ma omoara...n-am timp sa pierd timp facand timp...refacand timpul care trece...
Ascultam o melodie de la mafia,strazile...si dintr-o data mi-am amintit de vremurile cand venea noaptea si parca avea ceva special...intram in priza,ma pregateam sa ies...la o cafea,o bere,cola,pizza...o terasa,m-am saturat de restaurante de plastic,cu toate ca sunt perfecte...sunt atat de perfecte ca sunt plictisitoare...vine seara intre aceeasi patru pereti,cu aceeasi oameni,cu lumini de neon...si vin acasa si nici macar nu e casa mea...cu patul meu,cu fata mea linistita...
Nici seara mea pierduta la terase,nici casa mea cu fata mea...1 million miles away...prins intre lucruri si timp,care trece fabulos de repede si nici nu-mi dau seama..si poate toate sunt bine si ma plang degeaba...dar ceva lipseste...ceva ce vreau acum.Cand am impresia ca toate sunt bune,ceva lipseste...nu urmeaza,nu se concretizeaza mai repede,se pune frana cand lucrurile merg bine...