Wednesday, December 31, 2008

un an in cateva poze...


A trecut cel mai plin an din viata mea...totul nou,familie noua,experiente noi,locuri noi,aventuri...O noua lume,un an pe o canapea,cel mai inalt punct pe un roller-coast,dar si cel mai jos cateodata,campinguri,excursii...





...prima oara cand am vazut un ocean,prima oara pe un alt continent...prima oara din cauza a sute de motive ca nici n-mi mai amintesc
........am inceput sa dansez din nou,am gasit o slujba buna,am avut noroc de un loc de munca primitor,de un patron cu suflet mare,de un avocat bun,de prieteni noi ,de oameni buni ce m-au primit de parca as fii fost al lor...am avut parte si de iubiri sau deceptii...m-au ajutat,m-au intristat,a fost si cald dar m-am si ars...


...si iar noi experiente...si un show la Vegas la care doar visam...


...un alt vis ce a venit si foarte repede....
...si una din cele sapte minuni daca nu ma insel...
...au mai venit si prieteni vechi...
...si peste o mie de ore pe internet...o mie de ore minunate,de parca am fost acasa...le multumesc parintilor si familiei mele pt efort si suport,sunt norocos ca-i am...2 perechi de parinti,4 frati si o maicuta...si un prieten nou ce nu se plictiseste sa ma asculte,sa ma ajute,Dana...
...zeci de cadouri...
...si micile palceri ale vietii...
...anul asta am aflat ca sunt foarte norocos...iar in anul ce urmeaza o sa vedem ce masini opresc sa ma ia si pe mine...

LA MULTI ANI!!! MAMI ,VIO ,ANDRA ,BOBO ,DANA ,BEBE ,ROBERT,DELSY ,MAICUTA ,NONO, ANET, ANCA, CRISTI ,GABI ,CRISTINA, DAN, FANE ,RAMI,MADI ,CAP,LILI, URSII, TIBI, LAVRIC ,RADU,FOCA,LEO,MIHAITA , MIRCEA , SCHULL, ADRIAN, MATUSA GINA,UNCHIU FANE, CRISTINA, ADRIAN,CARMEN, JESSI ,IVY,ERICK,MARTIN, JOSH ,MARIO, TOM,DANI, MICHELLE,TEIA

Saturday, December 27, 2008

Life isn't measured in minutes, but in moments...

Tocmai am venit de la film...era vineri seara si primisem 2 invitatii la film de Craciun de la familia Sandoval...singur,plictisit de atata odihna,am iesit din casa...sunt momente in care trebuie sa vezi un film ca asta...
Iti aduci aminte ca e simplu dar in acelasi timp atat de complicat...exact cum spunea la sfarsit..."unii suntem dansatori,altii parinti,altii aventurieri"...si asa mai departe,si viata e asa de scurta,si trecem toti prin ea si avem fiecare parte de momentele noastre...Dar ce facem cand suntem intre momente...cand ma stresez la tot ce a fost,daca prin imprudenta datorata neexperientei si a eruptiei sentimentale nu am stricat momente?!...sau am facut momentele ce vin mult mai greu de realizat...ce-a fost,ce vine,ce va intampla,unde ma voi afla,va fi ea?E gresit sau nu?Cine stie?Acceptam,judecam?!?!?
Ma bucur de filme ca asta...nu sunt primul,nici ultimul,nici nu e gresit,nici ciudat...astia suntem...mergem inainte,dar unde...?

"Curios case of Benjamin Button"

Tuesday, December 2, 2008

inca mai pot...

http://www.youtube.com/watch?v=Z5S6YXWdsYc

Denver Boncos...






...sau Rapidul din fotbalul american ... mi-a trebuit cam un an ca sa-ncep sa-l gust , dar acum imi place...

Wednesday, November 26, 2008

Thanksgiving...

Maine e Thanksgiving...si trebuie sa ma acomodez...pun un zambet pe fata si accept invitatiile colegilor de la munca,care vreau nu vreau imi sunt si prieteni.Oameni de treaba,de varsta mea,m-au primit foarte cald de la inceput si m-au ajutat cum au putut.M-au invitat peste tot la toate sarbatorile...Problema e ca m-am trezit prea tarziu sa vin aici si ma adaptez mai greu la stilul lor...Le place sa bea pana se rup,sa cante karaoke,sa se joace rockband si sa se uite la fotbal american...Yeeeeeeeee!!!
Nimic din toate astea nu ma atrage...ma rog,fotbalul american am inceput sa-l inteleg...chiar am fost la un meci in San Diego...impresionant.Nu atat actiunea cat intreg showl holywoodian creat in jurul jocului...un stadion imens,artificii la fiecare touchdown,70 de mii de oameni,toti urlau,toti erau beti...se strang in parcare imensa din jurul stadionului de la 7 dimineata si fac ceea ce se numeste tailgate sau ceva de genul asta...gratare si bautura...in unele momente se joaca pe muzica...spectacol fascinant...pret 150 de dolari...noroc ca n-am platit tot biletul...hahaha.
Nu mi-e de ajuns ca-i vad in fiecare zi 10 ore pe zi...trebuie sa-i vad si maine.Asta e, nici pe internet nu pot sa stau 24 de ore.Ma duc sa ma indop cu curcan si cu placinta de dovleac...
Un singur lucru e greu aici...ti-e dor de cei de acasa si de prieteni si de obiceiurile cu care ai crescut. O cafea la Maxx,un ping pong sau un biliard la IDM,Fratelli,Cabaret,o petrecere intr-un apartament,un meci pe Rapid,pe stadionul ala minuscul dar cu cantece de-ti ridica adrenalina...si multe altele.
Mi-e dor de voi!

P.S.: nici nu vreau sa ma gandesc ca vine Craciunul...

Saturday, November 1, 2008

Lucruri simple...



Imi vin atat de multe in minte ca nici nu stiu cu ce sa incep...O sa incerc sa le pun in ordine cronologica. Toate amintirile ce-mi dau energie pozitiva. Amintiri mai vechi sau mai recente... momente ce n-au avut asa o mare importanta... dar care acum ma aduc intr-o stare de melancolie placuta...lucruri simple ce acum m-ar face fericit daca as putea fii prezent atunci cand se petreceau,intr-un colt,invizibil,sa ma privesc si sa le simt mai intens decat atunci cand ma gandesc la ele...sunt atat de multe...am o viata atat de plina de evenimente si nu stiu daca o sa le trec pe toate...dar poate revin cu partea a doua.
Taberele cu Malaiasca,profesoara de rusa...mi-e dor de ea...cea mai cool profesoara...o vedeam atat de rar in tabere...ajungeam la Padina,sau in Moldova si eram de capul nostru...prima tabara a fost la Padina...aveam 7 ani...si imi amintesc cum incercam sa vrajesc fete de 16 ani...si ele ma tratau intr-un mod haios...acum le inteleg...dar rad de fiecare data la tupeul meu si la dorinta femeii la o varsta atat de frageda...A doua tabara a fost undeva langa raul Bistrita,in Moldova,pe unde a copilarit Creanga,unde a luat el raie...nu-mi mai amintesc numele...poate ma ajutati...aaa...la Bocna,cred.Ei bine aici aveam 10 ani,cred,aici am fumat prima oara datorita baietilor de clasa a 8-a...am fumat atat de mult intr-o zi ca mi-a venit rau...mama,tata..nu va speritati,n-am mai fumat pana la 23.Aici am avut prima gagica...avea 8 ani...o chema Raluca,ne plimbam,dansam,incercam s-o sarut...ce frumos.Aici faceam baie in Bistrita si ne lasam dusi, inconstienti, printre bustenii ce coborau pe rau,de curentul puternic sute de metrii...de ne loveam de toti bolovanii...si nu mai stiam cum sa ajungem inapoi...ce ciudat...nu-mi mai vine nimic in minte acum din taberele cu Malaiasca...Altceva apare...vacantele la Buzau cu matusa Gina si Adrian...cand ne ascundeam in casuta de pamant unde era toaleta si Adrian ma facea sa duc tigara lui la bot si apoi ma santaja cu asta ca sa fac tot ce spune el...imi amintesc drumurile spre Monteoru si o pisica neagra aparuta de nu stiu unde si m-a muscat,dupa care a disparut...a ramas si aucm un mister...imi amintesc de dealurile alea frumoase...cand ma intorc am sa ma duc acolo...imi amintesc cand Adrian a agatat nise gagici si m-a lasat cu una dintre ele si a disparut pt cateva ore,cu celalata...hahha..ce nebun...
Pfuuu ce-mi fuge memoria...la saptamanile petrecute cu facultatea la mare...de escapadele noaptea prin Costinesti...de mahmurerile in careu in fata profesorilor,care probabil stiau ce se-ntampla...de aventurile pe plaja cu fetele agatate pt o noapte...de o fata de 16 ani...de lanternele politistilor...si nisipul sacaitor...hahaha...ce nebun sunt de scriu toate astea...dar ciudat toate astea ma fac sa zambesc....
Imi amintesc de nebunia de la bloc...de fotbalul in curtea scolii...de vointa mea de a juca cu toti galiganii mai mari cu 4 ani ca mine...si stateam mai mult in poarta...acum e placut...de gardiana,tarile,castelul,cartonasele,fata-scunselea....zapada,igluuri...ce viata...escapadele prin subsolurile blocului...Aoleo...cand furam bani din casa si-mi cumparam Turbo de la o tiganca...si ascundeam gumele afara in gaurile de aerisire de la subsol,ca furam muuuuuuuuullllllllltiiiii bani si-mi cumparam zeci de gume,...imi amintesc placut si cand s-au prins ai mei de asta si ma asteptam la o bataie...si n-a venit...a venit alta pedeapsa...Vio mi-a ars surpizele intr-o scrumiera,una cate una,...si ma bucuram atat de tare ca n-am mancat bataie...Vio te iubesc!!!Hai Rapiduuuu!!!!
Apropo de Rapid...mi-e dor de meciurile de la stadion...seminte,tigari,trairi...frumos!!
Offffff primu sarut,cu o fata mai mare,aveam 12 ani si ea 14 intr-o tabara cu dansu'....de prima fata cu care am experimentat sarutu' ,Oana...si de toate mustrariile de la profesorii mei de dans...toate au asa o aura placuta...nu-mi mai vine nimic in minte...La multi ani Bogdane!!!!!!!!...mai revin...probabil o sa simt la fel si pt gratarele cu nono si Robert de la Bloc ca-n poza de mai sus sau mai jos...nu stiu unde o posteaza astia..

P.S.:-am scris postul asta inspirat de Kid Rock-all summer long

http://www.youtube.com/watch?v=uwIGZLjugKA

-nu lasati coment decat daca-mi scrieti o amintire ce va aduce nostalgie din trecut


Ciao!

Wednesday, October 22, 2008

Destiny...

Cine a avut senzatia ca in spatele unei reusite sta o conspiratie si oricat ai zice "Eu am muncit pt chestia asta,am reusit singur fara nici un ajutor!!" simti totusi ca e prea mare coincidenta ca evenimentele care te-au dus pana acolo sa se intample in asa ordine ca tu sa reusesti?Nu stiu cine e in spatele acestei conspiratii...Dumnezeu,universul,alte forte..dar ceva e acolo. Nu e prima oara cand mi se intampla.
Nu stiu daca sunt eu nebun si ma uit la prea multe filme sau chiar exista destin si ti-e scris pe frunte ceea ce o sa faci de cand te nasti.O sa dau doua exemple primul e mai relevant decat al doilea...anyway:
Cum am ajuns eu sa-mi realizez visul este primul exemplu...si anume sa traiesc in U.S..De cand am primele amintiri America si-a pus amprenta pe mine. Primeam aproape la fiecare sarbatoare de la o prietena a parintilor mei care traia in Los Angeles si anume Cornelia,vederi si felicitari ce pareau din alta lume,iepurasi si Mosi Craciuni ce aveau alte culori si alte forme decat cei pe care-i vedeam in Abecedar...felicitarile astea mai aveau si muzicute cateodata si unele cand le deschideai se mai si transformau 3 d.Si mai erau si ceteva abtibilde care rezista in continuare lipite pe video.Asa a inceput visul,dorinta,de atunci.Apoi cand Dana si Bebe s-au stabilit aici felicitarile s-au transformat in cadouri...haine ,parfumuri,dulciuri plus povestile despre sistemul in care traiesc altii ce parea ireal...ceva nou,inedit de negasit in Romania.De cand eram in liceu ma gandeam tot mai serios sa plec din Romania doar ca parea imposibil...si pana la urma n-a fost.
Intre timp cu gandul la America m-am indragostit si pt o perioada toate dorintele ce le aveam disparusera,se transformasera.Aveam alte dorinte...nu zic ca era rau nici asa...dar n-a fost sa fie.Faptul ca m-am indragostit facea parte din conspiratia din spatele meu.Pentru ca la un moment dat ne-am despartit sau,ma rog,am fost mai mult parasit...lucru ce m-a impins la Emilia,psihoterapeuta tuturor parsitilor..hahahha.Emilia pe langa faptul ca m-a ajutat sa regasesc pofta de viata din nou,m-a pregatit si pt interviul de la ambasada si mi-a vandut cateva secrete despre cum sa ma comport,ce raspunsuri sa dau,ce fel de zambete sa pun pe fata...stia cum actioneaza psihoterapeutii care-mi luau interviu...mi-a dat increderea pe care trebuie sa o ai atunci cand te duci cu mana in buzunar pt viza de America.
Si nu eram cu mana in buzunar...aveam elementul cheie,singurul lucru pe care mi l-a cerut tipa cere-mi lua interviu...un contract cu Pro Tv,pe care s-a uitat atent si m-a luat la intrbari...si cum am ajuns sa am acel contract a fost o nebunie...in ziua in care ma duceam sa semnez un contract sa plec in Spania,Radu m-a sunat si m-a trimis in locul lui sa-ncep munca la un serial...era ceea ce imi doream asa ca am ales serialul cu toate ca nu eram platit la fel de bine ca Spania...
Luasem viza,fugeam de Romania si de drama mea nebuna...Am ajuns in Los Angeles,dar eram turist...cum fac sa raman!?!?!Stai linistit,cineva lucreaza pt tine...spunea cineva razand probabil de mine.Se intampla sa ies cu o guatalameza la o intalnire si pt ca era tarziu, un singur mall era deschis departe de unde locuiam...dar fiind prima intalnire am zis sa facem sacrificiul asta si sa conducem 30 de min(30 de min inseamna departe,avand in vedere ca urci pe autostrada si mergi cu 100 de mile la ora).Ideea e ca in mallul asta am vazut primul studio de dans Arthur Murray cara angaja instructori.Cand am ajuns acasa m-am uitat pe net si era altul mai aproape....Am sunat si am avut norocul ca patronul sa ma placa si sa aiba relatiile pe care le are si sa-mi dea un avocat bun...toate fiind rezolvate in timp ca sa nu ajung sa raman ilegal aici...Nu stiu daca mi se pare mie dar toate parca au fost aranjate.
Al doilea exemplu e masinuta asta nebuna de care m-am indragostit si ma bucur ca nu am ales focusul pe care trebuia sa-l cumpar de la un armean nemernic care m-a tratat cu indiferenta.Nu banii au fost problema,puteam sa-l iau dar pt ca s-a purtat urat nu l-am cumparat de la el...si cum am ajuns acasa, enervat, am gasit pe net un anunt de abia postat...si pe deasupra era postat si cu o mie de dolari mai ieftin...asa ca atunci cand am cumparat masina am cumparat-o mai ieftin datorita greselii din anunt...si mai buna ca focusul si mai ieftina...noroc sau conspiratie?!
Se pare ca rabdarea da roade...cred ca ceva ni se pregateste chiar acum...e dubios cum si de ce?!

Saturday, October 18, 2008

Prima mea masina!!!



Asaaaaaa Fraaaaaaaateeeeee!!!


Monday, October 13, 2008

La celalalt capat de linie...

...se intampla acelasi lucru.Daca in Romania ma bucuram cand venea cineva din afara sau ajungea cate un pachet cu atentii si cadouri si eram atat de entuziasmat sa le primesc...acelasi sentiment il am si acum cand primesc ciocolata Milka sau un ou Kinder,carti,cd-uri cu muzica,dvd-uri cu Prison Break si altele ce-mi lipsesc din Romania...multumesc tuturor pt acest gest imens...mi-e dor de voi!

Monday, October 6, 2008

La pas in Los Angeles...




Octombrie si afara e tot cald,nu foarte cald...seara se lasa racoare,asa cum a fost toata vara.Oceanul e foarte aproape,asa ca briza are grija ca noaptea sa nu fie irespirabila.Clima e uscata,aproape daca se strange un strop de transpiratie...cateodata o iau pe jos pana la servici, am de mers cam de la mine de acasa de langa 202 pana ce treci Podul Grant inspre Miciurin...mi-e dor de Crangasi,de ce sa mint...dar gandul trece repede cand trec pe langa o asiatica sau mexicanca draguta,nici nu stiu ce mama ei e.Imi zambeste si trece mai departe relaxata cu ipod-ul pe urechi,si cu esarfa ei flower power...hahaha.Parca asa mai plecam la drum.Se intampla foarte des ca lumea sa te salute pe strada,sa treaca zambitori unul pe langa celalalt.Prima oara cand mi s-a intampla ,cred ca a doua zi cand am ajuns aici,intr-un magazin m-am speriat...ma intrebam daca tipul nu e vreun obsedat sau vreun poponar...problema e ca veneam dintr-o lume unde s-a pierdut relaxarea si lumea e mai stresata si atenta la cum se imbraca celalalt si mai repede iti trage privire ignoranta...era prima palma pe care o primeam.
Inapoi la drumul spre studio...merg ce mai merg si ma uit in stanga si dreapta la case ce difera in arhitectura,unele mai mari,altele mai mici...parca sunt intr-un muzeu de case...peluze vrezi peste tot...la unele stropitorile sunt pornite,ma simt ca-n filme....Unele gradini sunt deschise,vad un portocal...intru fara rusine si sar sa rup una...nu ca sa o mananc,doar pt placerea de a culege o portocala...hmmm ce ciudat in mp3 se aude Holograf "Dincolo de nori"...o fii vreo coincidenta cu ceea ce simt...E vegetatie multa.flori peste tot,palmieri,cactusi,pomi de toate natiile,pomi fructiferi.Ieri am trecut cu Bebe pe langa un copac ce semana cu un mar...si chiar avea niste fructe asemanatoare,am oprit si Bebe a cules cateva...erau Rodii...am bufnit in ras...imi aminteam cand am facut cunostiinta prima oara cu o rodie...odata de un Craciun cand eram mai mic si parintii mei completau fantezia Craciunului cu fructe exotice de abia aparute la noi pe piata...Incep si vorbesc cu voce tare ce gandesc si spun:-daca aduci o mie de pusti din Crangasi intr-o saptamana rad toti portocalii si lamaii si rodii si pana si veveritele o sa dispara...hahaha.
Imi place ca nu sunt treceri de pietoni...poti traversa pe oriunde,ai prioritate...si curios,mai merg agale si nimeni nu ma injura...apropo de soferi,cand am intrat cu Nono prima oara in trafic si a inceput sa se planga am zis ca face misto...m-am uitat la vitezometru si mergea cu 30 de mile la ora...hahahah..le trebuie o tura pe Podul Grant sa vada ce e ala trafic...americanii astia.
Trebuie sa-mi iau un aparat foto neaparat...sa pozez casele astea...de fapt o sa-i las lui Vio placerea asta...sau oricui ma va vizita...nu vreau sa stric mai mult surpriza...

Trec pe langa un Starbukcs,iau un iced caramel machiato,nu se compara cu cafeaua de la Navona dar merge...si imi fuge gandul la regie,la terasa de la Maxx unde am pierdut multe ore placute alaturi de prieteni si cunoscuti si de abia astept sa ma reintorc ...in vizita.Fuge si gandul asta ca ma apropii de studio...trag repede o tigara si ma gandesc la ce am de facut azi,ce clienti am si ce trebuie sa vand...Doamne imi iubesc slujba pe care o am..merci Dano ca mi-a deschis calea,multumesc parintii mei pt ca m-ati sustinut,multumesc Bebe ca ma sustii acum...

Andreeo,Bogdane de abia ca astept sa va duc la un Jamba Juice...Vio sa te duc la un pescuit pe dig la Santa Monica...mami sa te duc la Vegas...maicuto sa te plimb cu masina mea la Fish and chips in Malibu ,Dane sa facem un Magic Mountain,Fane sa-ti dau un Starbucks,Lavrice sa te duc la Venice unde-i iarba verde peste tot...hahaha, si lista continua...Imi traiesc visul,nici nu-mi vine sa cred ce scriu...

P.S.:o avea America partile ei rele si o fii toata o mare afacere,dar parca nu e as
a rau...

Wednesday, October 1, 2008

La multi ani Tudor!

...Azi e ziua unui baietel...o minunatie de copil,de care sincer sa fiu mi-e dor.Scriu postul acesta pt ca de fiecare data cand imi aduc aminte de el zambesc...pt ca mi-a lasat doar amintiri frumoase...pt ca mi-a spus o data "tati" si mi-a schimbat schimbat viziunea si dorintele...pt ca m-a maturizat ...pt ca m-a iubit...as avea mai multe sa scriu...dar n-as putea sa exprim amprenta pe care a lasat-o asupra mea...numai bine Tudor!

Tuesday, September 30, 2008

O alta fat(z)a...3 noiembrie

Haul unui gand

De ce sa-mi iau adio de la flori?!
Cand...ele au stat cu mine-n ploi...

De ce sa-mi iau adio de la ploi?!
Cand...ele au stat sa-mi planga peste flori

De ce sa-mi amintesc de cele ce mi-ai spus?!
Cand tot ce vad de atunci e apus dupa apus.

De ce sa-mi spun ca tot ce-a fost frumos s-a dus?!
Cand tu n-ai fost decat un scurt,frumos,apus.

Pentru ca tu vei fi in orice floare.
Ce ploaia o va tine in picioare?!

Pentru ca tu vei fi in orice ploaie
Ce plange-n fiecare zi o floare?!

Pentru ca tu vei fi in orice amintire,
Ce pleca cu apusul in nestire?!

Pentru ca tu vei fi in orice apus
Ce usor,usor....usor s-a scurs?!

De ce mai am vise ce nu mor?
De ce mai plang florile ce plang?

Pentru ca-n noapte amintirile ma dor,
Ingaramadite-n haul unui gand.

Ionut Dobre.

tare-i smecheria asta cu numele sub poezie...compusa mai demult,nu mai stiu data,trebuie sa o caut...cu greseli gramaticale...cu de toate...

Saturday, September 27, 2008

Sa taci din gura...

Pfuuu,cel mai greu lucru.Ai simtit vreodata ca esti sub presiune,nu conteaza din ce cauza:rautati,invidie,dragoste,gelozie,nedreptate,etc.,si iti vine sa urli,sa injuri,sa lovesti,sa tragi la raspundere,sa te razbuni...sa fii rau?! Daca ai simtit,probabil ti-ai dat seama ca e mult mai usor sa lovesti inapoi,sa te revolti,sa te zvarcolesti pana ai impresia ca esti tare...esti mai tare ca cel care a jignit primul....esti mai puternic...i-ai aratat tu...esti mai destept...puncte,puncte,asta simt dupa ce intorc rautatea in cautare sentimentului ca am avut dreptate.Cred ca e mult mai greu sa taci din gura,sa inghiti...si sa lasi roata sa se invarteasca de la sine,fara sa pui presiune pe viteza ei de rotatie....sa iesi afara sa tragi o gura de aer,sa tragi o tura in jurul blocului,sa te urci in masina si sa urlii...sa tragi o tigara iar apoi sa ii intorci un zambet pe fata
Categorisesc oamenii in doua feluri:
I. Cei care te fac sa te simti mic.
II. Cei care te ajuta sa fii mic.
Am sa incep cu cea de-a doua categorie.Sunt cei care deja sunt mici si incearca sa te traga dupa ei...care au samanta de scandal,care te atata,care te invidiaza,care-ti baga bete in roate,care te ignora,care te fac sa te simti prost si neinteresant cand spui o gluma buna,care arunca vorbe pe la altii,prin fata sau prin spate,nu mai conteaza,care te privesc de sus,care te contrariaza,care nu-ti dau dreptate...care sunt si mai rai cand vad ca esti afectat...care te fac sa cedezi si te trag dupa ei cand le intorci tot ce simti despre ei in momentul ala ,printr-o injuratura sau ceva...dar postul asta nu este despre ei...ei fac doar diferenta.
Postul este de dedicat celor din cateoria I,fiinte rare,pe care ii apreciezi mai mult dupa ce nu mai sunt,sau dupa ce te-au parasit...care te fac sa te simti mic datorita puterii cuvintelor pe care le spun intr-un moment delicat.Cuvinte care-ti raman intiparite in minte si se repeta intr-una.Oameni intelepti care-ti dau peste cap toate tampeniile pe care le credeai principii...si te simti mic,pt ca esti nu pt ca este intentia lor...E greu sa taci din gura...asa cum fac ei,sa nu actionezi la primele impulsuri,sa faci ceea ce e mai usor...sa cedezi.E admirabil cum in momente de presiune se pot transpune deasupra situatiei si vad lucrurile de sus ,asa cum se uita la o tabla de sah...isi iau timpul lor si deobicei e foarte scurt...si isi muta regina,o vorba blanda si inteleapta, in asa fel incat intrii in sah mat...si esti mut...mic...te simti mic...si pe deasupra iti mai ridica si barbia si se fac ca nu vad cat de mic esti...si te mai si ajuta...si nici nu cer nimic in schimb...pt ca stiu ca roata isi ia timpul ei sa se intoarca...Oameni care devin modele...si daca te gandesti ce mar e lucru fac?!?tac din gura,vorbesc cand trebuie si pe un ton cald.
Descopar ca e greu sa tac din gura...e fantastic de greu...e mult mai usor sa ma incruntez decat sa zambesc....vreau in categoria I!!!!!!!!!!!!!!

Friday, September 26, 2008

Introducere...




Era timpul...pt un blog.Nu prea am inspiratie la ora asta,2:56 AM...dar cum zicea si prietenul meu Fane,cand n-ai o ocupatie,iti faci...in lipsa de altceva am sa ma apuc sa scriu...ca-mi place...buna dimineata Los Angeles!!!