Acum am ajuns de la munca si sunt un pic trist,dupa 11 ore...asa ma loveste cateodata,as vrea sa fiu mai superficial....dar cateodata si o gluma neintentionata imi trezeste parte deprimanta din mine...
Azi s-au implinit 49 de ani de cand boss-ul nostru este in bussines.In acelasi timp am avut o petrecere privata pentru cei mai reprezentativi clienti ai sudioului.In timpul petrecerii fiecare angajat a tinut cate un discurs despre ce inseamna el pt noi,boss-ul,Mario.Este intreadevar un tip extraordinar.Printe alte lucruri spuse de mine a fost ca la un moment dat cand aveam 22 de ani mi-am propus sa nu lucrez pt nimeni vreodata,sa nu raspund in fata vreunui patron...si asa a fost o perioada,in Romania,nu raspundeam in fata nimanui,chiar daca lucram pt ei,eu puneam conditiile...insa am ajuns aici si raspund in fata cuiva...numai ca el este atat de deosebit incat nu ma face sa simt asta...simt ca nu am un boss...si chiar asa este,pot pleca de la munca neanuntat,pot lua cate pauze de tigara vreau,pot sa-mi las barba,nu ma preseaza cu nimic...ma rog...in timp ce ziceam ca nu simt ca am un boss,unul dintre colegi,un whitey american a facut o gluma..."e roman,nu-i obisnuit cu democratia!"...Stiu ca a fost o gluma si nu m-a atins sau suparat...Altceva s-a intamplat,am avut un flash cu toate grutatile prin care am trecut traind intr-un sistem comunist si chiar dupa...atat as fii vrut sa-i spun ca e unul dintre cei norocosi dar n-am vrut sa stric dispoozitia nimanui...as fii vrut sa-i spun cateva trairi d-ale mele...vroiam sa-i spun ca daca aveam norocul sa vad portocale mai degraba ma jucam cu ele decat sa le mananc...ca atunci cand aveam in jur de 10 ani impreuna cu colegii de scoala numaram de cate ori mancasem banane pana atunci...ca nu am avut mereu TV color si desene animate,toate jucariile pe care mi le-as fii dorit...ca n-am fost niciodata la Disneyland,ca aveam in jur de 6 ani si ai mei n-aveau bona cu cine sa ma lase si tata ma lua cu el sa stam la coada la hala de carne de la 7 dimineata...ca am pedalat la un Pegas mostenit de la unchiu meu...ca nu aveam decat 3 modele de masini...ca ne-am strans 20 de copii sa ne uitam la videoclipul Thriller...ca aveam cateva filme pe casete si le-am vazut de zeci de ori...ca n-aveam bufet la scoala,in schimb aveam sobolani si profesori care ne bateau...ca am fost toti obligati sa traim in cutii de chibrituri si n-am avut camera mea...ca ne jucam toti prin parc si cineva urla ca incepe "Dallas" si fugeam ca nebunii acasa...si multe multe altele
Nu ma plang ...parintii si bunicii mei au avut grija sa ascunda toate neajunsurile si sa ne ofere o copilarie frumoasa...si ca si copil nici n-am observat ca a fost greu...nici nu-i judec pe americani...par infumurati,par naivi,se cred stapanii lumii dar asa au trait..nu cunosc partea cealalta si din cauza ma intreb pana la uram cine e mai norocos?!
Asta sunt obisnuiti sa vada de pe balcon....

Asa arata strazile lor...

astea sunt animalele ce umbla in fata blocului...

Astea sunt animalele ce umbla in fata blocului meu...

Asta vedem noi cand ne trezim...

E corect sa ma deprim...?!...Am asa o stare...ma simt putin trist...ca poate am un pic de noroc...poate gandesc eu prea mult...nu m-a suparat ala cu comentariul lui dar m-a enervat ...