Monday, October 6, 2008

La pas in Los Angeles...




Octombrie si afara e tot cald,nu foarte cald...seara se lasa racoare,asa cum a fost toata vara.Oceanul e foarte aproape,asa ca briza are grija ca noaptea sa nu fie irespirabila.Clima e uscata,aproape daca se strange un strop de transpiratie...cateodata o iau pe jos pana la servici, am de mers cam de la mine de acasa de langa 202 pana ce treci Podul Grant inspre Miciurin...mi-e dor de Crangasi,de ce sa mint...dar gandul trece repede cand trec pe langa o asiatica sau mexicanca draguta,nici nu stiu ce mama ei e.Imi zambeste si trece mai departe relaxata cu ipod-ul pe urechi,si cu esarfa ei flower power...hahaha.Parca asa mai plecam la drum.Se intampla foarte des ca lumea sa te salute pe strada,sa treaca zambitori unul pe langa celalalt.Prima oara cand mi s-a intampla ,cred ca a doua zi cand am ajuns aici,intr-un magazin m-am speriat...ma intrebam daca tipul nu e vreun obsedat sau vreun poponar...problema e ca veneam dintr-o lume unde s-a pierdut relaxarea si lumea e mai stresata si atenta la cum se imbraca celalalt si mai repede iti trage privire ignoranta...era prima palma pe care o primeam.
Inapoi la drumul spre studio...merg ce mai merg si ma uit in stanga si dreapta la case ce difera in arhitectura,unele mai mari,altele mai mici...parca sunt intr-un muzeu de case...peluze vrezi peste tot...la unele stropitorile sunt pornite,ma simt ca-n filme....Unele gradini sunt deschise,vad un portocal...intru fara rusine si sar sa rup una...nu ca sa o mananc,doar pt placerea de a culege o portocala...hmmm ce ciudat in mp3 se aude Holograf "Dincolo de nori"...o fii vreo coincidenta cu ceea ce simt...E vegetatie multa.flori peste tot,palmieri,cactusi,pomi de toate natiile,pomi fructiferi.Ieri am trecut cu Bebe pe langa un copac ce semana cu un mar...si chiar avea niste fructe asemanatoare,am oprit si Bebe a cules cateva...erau Rodii...am bufnit in ras...imi aminteam cand am facut cunostiinta prima oara cu o rodie...odata de un Craciun cand eram mai mic si parintii mei completau fantezia Craciunului cu fructe exotice de abia aparute la noi pe piata...Incep si vorbesc cu voce tare ce gandesc si spun:-daca aduci o mie de pusti din Crangasi intr-o saptamana rad toti portocalii si lamaii si rodii si pana si veveritele o sa dispara...hahaha.
Imi place ca nu sunt treceri de pietoni...poti traversa pe oriunde,ai prioritate...si curios,mai merg agale si nimeni nu ma injura...apropo de soferi,cand am intrat cu Nono prima oara in trafic si a inceput sa se planga am zis ca face misto...m-am uitat la vitezometru si mergea cu 30 de mile la ora...hahahah..le trebuie o tura pe Podul Grant sa vada ce e ala trafic...americanii astia.
Trebuie sa-mi iau un aparat foto neaparat...sa pozez casele astea...de fapt o sa-i las lui Vio placerea asta...sau oricui ma va vizita...nu vreau sa stric mai mult surpriza...

Trec pe langa un Starbukcs,iau un iced caramel machiato,nu se compara cu cafeaua de la Navona dar merge...si imi fuge gandul la regie,la terasa de la Maxx unde am pierdut multe ore placute alaturi de prieteni si cunoscuti si de abia astept sa ma reintorc ...in vizita.Fuge si gandul asta ca ma apropii de studio...trag repede o tigara si ma gandesc la ce am de facut azi,ce clienti am si ce trebuie sa vand...Doamne imi iubesc slujba pe care o am..merci Dano ca mi-a deschis calea,multumesc parintii mei pt ca m-ati sustinut,multumesc Bebe ca ma sustii acum...

Andreeo,Bogdane de abia ca astept sa va duc la un Jamba Juice...Vio sa te duc la un pescuit pe dig la Santa Monica...mami sa te duc la Vegas...maicuto sa te plimb cu masina mea la Fish and chips in Malibu ,Dane sa facem un Magic Mountain,Fane sa-ti dau un Starbucks,Lavrice sa te duc la Venice unde-i iarba verde peste tot...hahaha, si lista continua...Imi traiesc visul,nici nu-mi vine sa cred ce scriu...

P.S.:o avea America partile ei rele si o fii toata o mare afacere,dar parca nu e as
a rau...

8 comments:

Littledarling said...

deja imi sta gandul numai la Jamba Juice :)te puuupoooo

Cristea Anca Elena said...

Frumos, foarte frumos... dar sa stii... ca tare mult m-as fi bucurat sa scrii acolo mic, mic, un pic si despre locurile unde ne-ai duce pe noi... pe mine, pe Cristi , pe nasii tai ai batrani... sau chiar pe verisoarele tale de gradul doi(Maria si Sabina); cel putin Maria...care si acum imi spune" unde e Jean? Mi-e dor de el!" cand te vede in poze.
Dar nu-i nimic, ca stiu ca sufletul tau e alaturi de noi si tu sa stii ca noi te iubim si ne e dor de tine.
Anca

Cristea Anca Elena said...

Tot eu sunt. Vezi ca ti-am scris pe mail o chestie. Intra sa o citesti , te va ajuta in viitor.
Anca

Jean... said...

Anca lasa ca pe fete le duc la Disneyland...Multumesc pt sugestii...stiu ca fac multe greseli gramaticale...dar de acum o sa ma ajuti tu...te pup

Anonymous said...

Asa frate!!
VIO

Anonymous said...

MA bucur din tot sufletul ca ai scris asa de frumos pt ca as fi csris si eu asa acum 4 ani de fat am simtit acelas lucru si eu
eram bucuroasa si trista in acelas timp, bucuroasa ca vad toate ce scri tu acolo si trista ca nu sint cu voi sa va bucurati odata cu mine.Poate ne va asjuta Dumnezeu , sa se inplineasca acest vis sa fim cu toti macar si pentru citeva zile
imi place titlul , scrie in continuare , ca e frumos ce scri
Pupici Mamy

Anonymous said...

Jean,
N-am stiut ca ai asa un suflet de poet... Scrii foarte frumos. Asteptam mai multe vesti, poze, etc. Ne e dor de tine si speram sa ne vedem cat mai curand (acolo). Gabi si Cristina

PS. Cristina imi spune ca i s-a facut dor de LA cand ti-a citit eseul :-) Mai scrie, poate asa ne intoarcem si noi acolo.

Jean... said...

Cristina hai in L.A....e cel mai bine aici...hai te rog eu...e bine ma Gabi?...hai va pup si mi-e dor de voi