Wednesday, November 18, 2009

http://www.youtube.com/watch?v=vnINHlmiDto




nu stiu pt cine era melodia,dar vreau sa cred ca era pt mine...eram la o cafenea la Universitate,se numea Cafe du Joix...3 camarute mici intr-un subsol...pe masa era o sticla de Bailey's acoperita cu zeci de straturi de ceara de la lumarile ce i-au dat un stil unic...
Ascult a doua oara melodia si eram in Cisimigiu in ziua de Craciun dupa ce cafeaua s-a terminat...si ningea dar mainile imi sunt calde cu toate ca nu port manusi...de la vinul fiert probabil cu aroma de scortisoara sau...
Se repeta a treia oara si conduceam ,de-a lungul coastei spre Cafe del Mar unde ma astepta apusul...eram in Ibiza...pe un scuter and something is holding me back...
A patra oara eram la mine in apartamentul pe care nu-l am inca...de abia m-am trezit cu toate ca ochii imi erau deschisi...ploua,descult am inceput sa alerg...ciudat dar ploua si o intrebare se repeta obesiv in mintea mea:"In ce an suntem!?"...
Poate vizualizez prea mult dar the things that were holding me back from" going to fast" si-mi dadeau un fel de balans in viteza asta nebuna spre" apus" erau aceleasi maini ce-mi incalzeau mainile in frig...aceleasi maini ce-mi mangaiau parul ud si-mi spuneau ca suntem in anul in care nu mai trebuie sa alergi descult prin ploaie...aceleasi maini ce numai cand dansezi argentine tango can hold your back with so mutch pasion intr-un dans incognito si nepasator de ochii lumii intr-o cafenea la Universitate...la lumina unei lumanari inventate pe o sticla de Bailey's...
I wanna hold your hand

5 comments:

Anca said...

Dragul meu, bine ai revenit! Nu stiu daca pentru putin timp, si apoi urmeaza iar o pauza, dar ... ce pot sa iti spun este ca mi-ai bucurat dimineata! Ai talent, scrii frumos si ar fi pacat sa nu ne impartasesti si noua din cand in cand gandurile tale frumoase!
Bravo! Cu drag,
Anca

Gabi said...

Welcome back, my friend...

Anonymous said...

I love how you write...you are a precious human been!!! Take care always.

Bella

Anonymous said...

imi pare rau ca nu mai scrii.era emotionant si interesant.pupici

Anonymous said...

RUSINICAAA asteptam, asteptam PINA CIND
HAI CA STIM CA POTI
PLEASEE