nu ma misc din gandul asta...

11 ore de dans si iar dans...abia am intrat in casa acum 5 minute...imi este lene sa ma si schimb,nici nu stiu daca mi-am uitat cravata la munca sau e in masina...picioarele parca mi-au degerat cu toate ca sunt 25 de garde afara...doar am cuplat laptopul la priza si am dat drumul la king of leon use somebody...ma uit dupa casti,probabil sunt in cealalta cameera.Nu ma duc dupa ele,sunt prea departe,probabil o sa trezesc pe cineva...dar sunt prins in melodie...Imi trece prin cap ca nu folosesc semnele de punctuatie cum trebuie si de fiecare cand pun virgula parca o simt pe Anca in spatele meu cand luam meditatii la gramatica si parca imi spune sa pun punct...dar nici asta nu ma mai intereseaza...
Ma gandesc cum ar fii sa vin acasa,sa deschid usa apartamentului meu si cineva sa-mi sara in brate cu un zambet si sa ma certe ca n-am sunat inainte sa ajung...hahhha,iar imaginatia mi-o ia razana...sa fie vineri si sa urmeze un weekend liber...sa ma arunc intr-o cada si sa lenevesc acolo,edith piaf in surdina(imi cer scuze ca nu ti-am scris numele cu litere de tipar)...o dimineata lunga cu parfum de dus si gust de femeie...o zii lunga in parc cu zeci de fotografii si un pui de somn pe o patura deranjat de o albina,,,apoi un smothie intr-un mall si ceva shoping de mici acareturi,cum ar fii o masuta de balcon si un felinar pe care sa-l atarni dedesubt...ahhh,lucruri simple...sa nu ma sune nici un prieten ...sau sa sune ca nu le raspund,sa simt ca se bucura pt mine ca am intrat in tacere...un film si ore de povesti si promisiuni infantile...iar o dimineata tarzie si o magarita cu 2 tigari la piscina...un gratar mai pe seara....ahhhhhhh...
Sunt obosit rau,dar offff cat energie as avea pt tot ce-i mai sus...simplu,faara complicatii,fara planuri,doar tu si eu si ziua de maine...atat...si totusi atat de greu,,,e asa liniste ca nu-mi amintesc sa-mi fii auzit vocea azi...ah,furnica ceva in picioare...

La vita e bella...

Ma simt minunat...pt ca pot pune un zambet pe fata,pentru ca anul asta ma simt altfel.Pentru ca gasesc din ce in ce mai mult pacea aia sufleteasca de care aveam nevoie...pentru ca sunt inconjurat de oameni minunati si plini de optimism de la care reusesc in sfarsit sa inteleg ce au sa-mi transmita...pentru ca nu-i lovesc inapoi cu negativism cand incearca sa ma ajute cu un sfat sau doua...
La inceputul anului mi-am propus sa schimb tot ce insemna incapatanare,orgoliu, mandria,atotstiinta pe care credeam ca o am...mi-am propus sa accept sfaturi,sa analizez mai bine ce vine spre mine inainte sa spun nu...mi-am propus sa caut sa inteleg mai bine pe cei din jurul meu,sa dau fara sa mai cer...mi-am propus sa am rabdare...Din cauza asta sunt happy astazi...pentru ca se poate.Pentru ca pot intelege mai bine notiunea de empatie...si o pot aplica mai bine.
Deci nu stiu daca intelegeti cat de bine ma simt...ca nu mai astept sa primesc.Cat de bine e cand pot aduce un zambet pe fata...cat de bine e cand incerc sa dau un sfat,imi este retezat si nu ma mai supar.Cat de bine e cand pot face o surpriza cuiva sau cand iau un cadou si aud ca nimeni n-a mai facut asa ceva..Cat de norocos ma simt ca am familia sanatoasa...ca pot fii mai simplu,ca pot rezuma totul la faptul ca e totul linistit...ca ma pot ruga,ca pot crede,ca am ganduri care-mi aduc liniste,ca pot pune in balanta...ca pot spune asta si la altii.Ca pot merge adanc in inima mea si o pot deschide ca pe o carte.Ca pot rasfoii paginile trecutului si pot pune in balanta ce a fost bine si rau...si ca-mi pot cunoaste mai bine pamantul din care am fost creat...privind optimist spre viitor cu bratele deschise gata sa cred in primul semn de iubire...
Pot sa iubesc din nou...pot vedea mai mult de doua culori...pot zambii chiar daca nimic din ceea ce fac nu este primit si apreciat cum ar trebuii...chiar daca incerc sa spun cuvinte frumoase si nu sunt primite...
Pot sa ma respect...pot spune si eu ce vreau de la viata...si simt ca vor venii,cu rabdare...nu mai jignesc,ma controlez mai bine...nu ma mai bat cu morile de vant...
Cel mai mult ma bucur ca am fost la Biserica si am facut-o pe mama mai fericita...si am avut un zambet langa mine...
Ce bine e cand iei masa in familie si ai un zambet langa tine...ce bine cand te imbraci cu ce te simti mai frumos ca sa iesi intr-un barulet de 20 de persoane , sa dansezi salsa...
Pentru cei care se intreaba de ce trecem prin incercari sau confuzie sau viata le-a dat o palma ca de,vorba lui Leo:"Viata nu e un tort cu frisca...e vasta si complexa" le dau un sfat:mergeti adanc in inima...cautati ce simtiti su adevarat,analizati de ce simtiti asa?pune-ti in balanta...meditati sau rugati-va...cautati un gand ce va aduce liniste si ramaneti cu sentimentul acelui gand...dar mergeti adanc in inima nu in minte...pentru ca avem un creier ciudat care cateodata chiar fara sa vrea ne face sa simtim lucruri pe care l-am antrenat sa ne faca sa simtim...
...iar eu ma bucur ca am vise ce nu mor chiar daca in noapte amintirile ma dor inlacrimate-n haul uni gand...

Words don't come easily...

Un an jumatate de cand am plecat...doua Craciunuri,tot atatea revelioane si acum doua Paste...numai ca din astea sase numai ultimul Paste l-am simtit ca sarbatoare,si nici macar nu este cel ortodox...dar ce mai conteaza.Ideea e ca un singur lucru lipseste aici in mixtura asta de natii,in metropola asta plina mai mult de masini decat de oameni...feelingul ala ca vin sarbatorile..deobicei trec si vin...sunt atatea religii aici si toate egale ca la munca nici nu avem voie sa discutam despre asta in caz sa nu suparam pe cineva...
Ciudat e ca am simtit ca vine sarbatoare nu neaparat ca s-a pregatit miel si drob si s-au vopsit oua in casa...altceva ma implineste tot mai des si mai mult sufleteste in ultimul timp...faptul ca pot schimba si darama ziduri din capul meu...faptul ca am redescoperit pe cineva care poate fii acolo,cu o vorba inteleapta,fara sa judece,capabil de a transmite multa caldura si viziune si asta cred ca din cauza ca a realizat ceea ce-mi doresc eu...faptul ca am mai redescoperit pe cineava caruia simt ca-i pot da aripi daca daram zidurile alea si alte ziduri...asta m-a facut sa ma simt ca de sarbatori weekendul asta...multumesc si Sarbatori fericite si voua! stiti voi care!...post-ul asta e pentru voi...As vrea sa scriu mai mult dar cuvintele nu vin usor...ciudat?!

back in the game...

5 poate 6 ani,au trecut de cand am iesit din viata sportiva...acum 2 zile am revenit...ore multe de antrenament,bani investiti,stres,genunchi in dureri...dar s-a meritat...totul s-a intamplat in Vegas..."World Dance O'Rama",finala,locul 4...e cel mai bine cand iti dai sufletul acolo si iti mai scapa privirea in jur si vezi lume zambind sau privind atenta...cand iti striga numele...cand astepti sa vezi pe ce loc te-ai clasat...cand incepi sa nu mai fii un anonim...

Venice...sunset!

Otis Redding - Ain't No Sunshine
Asculta mai multe audio Muzica »

Democratie...

Acum am ajuns de la munca si sunt un pic trist,dupa 11 ore...asa ma loveste cateodata,as vrea sa fiu mai superficial....dar cateodata si o gluma neintentionata imi trezeste parte deprimanta din mine...
Azi s-au implinit 49 de ani de cand boss-ul nostru este in bussines.In acelasi timp am avut o petrecere privata pentru cei mai reprezentativi clienti ai sudioului.In timpul petrecerii fiecare angajat a tinut cate un discurs despre ce inseamna el pt noi,boss-ul,Mario.Este intreadevar un tip extraordinar.Printe alte lucruri spuse de mine a fost ca la un moment dat cand aveam 22 de ani mi-am propus sa nu lucrez pt nimeni vreodata,sa nu raspund in fata vreunui patron...si asa a fost o perioada,in Romania,nu raspundeam in fata nimanui,chiar daca lucram pt ei,eu puneam conditiile...insa am ajuns aici si raspund in fata cuiva...numai ca el este atat de deosebit incat nu ma face sa simt asta...simt ca nu am un boss...si chiar asa este,pot pleca de la munca neanuntat,pot lua cate pauze de tigara vreau,pot sa-mi las barba,nu ma preseaza cu nimic...ma rog...in timp ce ziceam ca nu simt ca am un boss,unul dintre colegi,un whitey american a facut o gluma..."e roman,nu-i obisnuit cu democratia!"...Stiu ca a fost o gluma si nu m-a atins sau suparat...Altceva s-a intamplat,am avut un flash cu toate grutatile prin care am trecut traind intr-un sistem comunist si chiar dupa...atat as fii vrut sa-i spun ca e unul dintre cei norocosi dar n-am vrut sa stric dispoozitia nimanui...as fii vrut sa-i spun cateva trairi d-ale mele...vroiam sa-i spun ca daca aveam norocul sa vad portocale mai degraba ma jucam cu ele decat sa le mananc...ca atunci cand aveam in jur de 10 ani impreuna cu colegii de scoala numaram de cate ori mancasem banane pana atunci...ca nu am avut mereu TV color si desene animate,toate jucariile pe care mi le-as fii dorit...ca n-am fost niciodata la Disneyland,ca aveam in jur de 6 ani si ai mei n-aveau bona cu cine sa ma lase si tata ma lua cu el sa stam la coada la hala de carne de la 7 dimineata...ca am pedalat la un Pegas mostenit de la unchiu meu...ca nu aveam decat 3 modele de masini...ca ne-am strans 20 de copii sa ne uitam la videoclipul Thriller...ca aveam cateva filme pe casete si le-am vazut de zeci de ori...ca n-aveam bufet la scoala,in schimb aveam sobolani si profesori care ne bateau...ca am fost toti obligati sa traim in cutii de chibrituri si n-am avut camera mea...ca ne jucam toti prin parc si cineva urla ca incepe "Dallas" si fugeam ca nebunii acasa...si multe multe altele
Nu ma plang ...parintii si bunicii mei au avut grija sa ascunda toate neajunsurile si sa ne ofere o copilarie frumoasa...si ca si copil nici n-am observat ca a fost greu...nici nu-i judec pe americani...par infumurati,par naivi,se cred stapanii lumii dar asa au trait..nu cunosc partea cealalta si din cauza ma intreb pana la uram cine e mai norocos?!

Asta sunt obisnuiti sa vada de pe balcon....

Asa arata strazile lor...

astea sunt animalele ce umbla in fata blocului...

Astea sunt animalele ce umbla in fata blocului meu...

Asta vedem noi cand ne trezim...

E corect sa ma deprim...?!...Am asa o stare...ma simt putin trist...ca poate am un pic de noroc...poate gandesc eu prea mult...nu m-a suparat ala cu comentariul lui dar m-a enervat ...

Pasionat din nou...

Zilele sunt tot mai lungi acum pentru ca am reinceput sa ma antrenez...nu prea am vrut la inceput...parea greu si multa munca,genunchiul ma supara din cand in cand...alti bani investiti in dans...dar azi parca m-a lovit ceva...asa a reinviat ceva...Inainte cu 4 minute sa inceapa ziua de munca,am prins ringul de dans liber si mi-am invitat partenera sa repetam repede un vals...lumea forfotea prin sala,prin birouri ,clienti intrau in studio sau se pregateau de dans...obisnuit...Noi am dansat si dupa nopti de repetitii,ore de cearta,frustrari,tipete,tocuri infipte in picioare,glezne intoarse,rotule ciocnite...priviri incruntate,injuraturi in romana...totul mergea ca uns...nici nu am simtit cand am terminat un minut si 30 de secunde la care lucram de 2 luni...fiecare pas la locul lui...avansam confortabil indiferent de cat de complicata este o figura...ma rog,detalii tehnice inutile...
Cand ne-am oprit 20 de persoane priveau fiecare de pe unde erau si au pornit aplauze...wow,atunci m-a lovit...intr-o fractiune de secunda mi-au trecut prin minte si sistem o mie de trairi fix...le-am numarat...m-am simti din nou copil,m-am simtit anuntat ca am castigat locul I,m-am simtit pe scena...am simtit ca ceea ce fac poate oprii lumea in loc macar pentru un minut,oricat de ocupata ar fii,am simtit ca ceea ce fac este frumos...am avut o zii minunata...de abia astept sa concurez din nou pe 28 martie in Las Vegas la Luxor...dupa 6 ani...nu credeam ca voi mai dansa vreodata in vreun concurs...inca o data nu e cum vreau eu ci dupa cum se aranjeaza.
P.S.:pozele de mai sus sunt facute de mine anul trecut in sala unde voi dansa