"The Secret"...

Now...k...de abia am termiat de vazut un film : "The Secret".Probabil multa lume a auzit de noul curent ce se indreapta spre a devenii un fel de religie.Nu am aflat ceva ce nu stiam.Mi s-au afirmat multe lucruri.Lucruri auzite de la parinti ,prieteni,preoti,psioterapeuti etc..Aflu ca "The Secret" e ceva nou pentru mine...in ce sens?!In sensul ca mi-a schimbat starea.Starea ca tot ce vedem la televizor e o forma de vrajeala,vor sa se joace cu noi,sa credem altceva,teoria conspiratiei...bla bla.Dupa filmul asta nu vad asa ceva...mesajul e simplu : Viata e frumoasa,gandneste pozitiv,tot ce-ti doresti ti se indeplineste daca vrei,etc.Un mesaj simplu,frumos...nu vad altceva.Ca vor sa vanda mai multe exemplare din carte?!...poate,foarte bine,fooooooooaaaaaaarrrteeee biiiiineeeeeeee!!!.SA VANDA MILIOANE!Merita.Nu vad in toata chestia asta cu secretul nici o teorie a conspiratiei,nu incearca sa ne spele creierul...e un mesaj sanatos dupa cum percep eu.Ma rog...
K...cum am auzit eu de carte?La munca unul dintre manageri ne-a recomandat acum cateva luni s-o cumparam si s-o citim...a trecut pe langa noi.Acum o saptamana in sedinta cu acel manager,nu ma stiu pe ce subiect eram,unul dintre colegi numeste curentul asta bullshit,neintentionat...Tom(mng.)se aprinde ca pt el in momentul asta toata chestia asta cu secretul este foarte serioasa,si in asta crede foarte tare,si i-a schimbat viata,rosu la fata...si ca in L.A. a devenit un fel de religie(ca asa fac americanii,orice e nou si are substanta,devine religie intr-un final) si ca s-ar putea sa ofenseze pe cineva.SA nu mai spuna asa ceva vreodata.UPS!!!...Mi s-a aprins un beculet...The secret,trebuie sa citesc s eu sa vad ce l-a facut pe omul asta asa nervos o opinie...Incepusem deja sa ma gandesc la carte...Acum o saptamana dau intamplator inc asa unui prieten peste carte...hmmm,am imprumutat-o.Bineinteles mi-a fost lene sa ma apuc s-o citesc.Dar deja universul se pare ca lucra...Ieri Nono(unchiul meu)imi aduce un film,hahahah...ghici ce film?!...si azi l-am vazut.Acum os a citesc si cartea.Ma rog...asta e un exemplu dar mi s-a parut funny.
Ideea e ca daca iti doresti cu adevarat ceva la un moment dat obtii...si toate se aranjeaza...Totul se bazeaza pe faptul ca oamenii fac parte din marea energie ,numita univers.Si orice gand ,bun sau rau transmite o vibratie.Iar ce gandesti ti se intampla.La fel ca si autorii ce spun eu acum pare prea simplu,te gandesti si devii milionar peste noapte.Nu e chiar asa,ce mi s-a parut interesant e ca mai intai trebuie sa fim pregatiti pt milionul de dolari...Cautati filmul pe net,sau cumparati cartea...e o picatura de optimism.
Pe final ce m-a fascinat cel mai tare a fost poza asta de mai jos...care a fost facuta azi...si cand am downloadat-o vorbeam cu cineva ca acum 3 ani asa ma vedeam...toale scumpe,fituite,ceasuri,masini,,iphoane,fumez smechereste,ochelari Polo...numai branduri,L.A.,femei,haha...stiu suna ingamfat dar lucrurile astea poate nesemnificative,mi le doream si acum 3 ani nu mi le permiteam...am visat la ele,le-am vizualiazat si mi s-au intamplat...cand a trebuit,cand mi le-am permis singur si nu sunt cadouri de la vreo clienta blonda,bogata...hahahha.La fel si cu America...inainte cu cateva luni sa ajung aici,unul din visele mele,nici nu ma mai gandeam la America...dar pt ca cineva m-a ajutat si a lucrat cu mine sa-mi ating goal-urile...am ajuns.Orice se poate.Acum o sa incep sa vizualizez alte alte dorinte mai serioase decat haine si prostii...hahh.Eu cred ca toata chestia asta merge...va spun cand or sa se implineasca...CIAOOOO!!!

Cu gandul la voi...

Ce ati reusit voi sa faceti!!...ce tineri ne-ati avut...ce bine ne-ati crescut...si cu ce?!...cu de toate,nu cred ca ne-a lipsit ceva...cred ca povestea voastra sperie pe multi din ziua de azi...nu cred ca va pare rau...cum de nu v-ati gandit voi mai intai sa fiti putini egoisti si sa va bucurati de putina libertate inainte sa aveti copii?!...nu va vad sa va para rau de ceva acum...nu cred ca regretati ca ati sacrificat tot pentru noi...din cauza voastra cred ca se poate..hai va iubesc!

back in the game...

5 poate 6 ani,au trecut de cand am iesit din viata sportiva...acum 2 zile am revenit...ore multe de antrenament,bani investiti,stres,genunchi in dureri...dar s-a meritat...totul s-a intamplat in Vegas..."World Dance O'Rama",finala,locul 4...e cel mai bine cand iti dai sufletul acolo si iti mai scapa privirea in jur si vezi lume zambind sau privind atenta...cand iti striga numele...cand astepti sa vezi pe ce loc te-ai clasat...cand incepi sa nu mai fii un anonim...

Pasionat din nou...

Zilele sunt tot mai lungi acum pentru ca am reinceput sa ma antrenez...nu prea am vrut la inceput...parea greu si multa munca,genunchiul ma supara din cand in cand...alti bani investiti in dans...dar azi parca m-a lovit ceva...asa a reinviat ceva...Inainte cu 4 minute sa inceapa ziua de munca,am prins ringul de dans liber si mi-am invitat partenera sa repetam repede un vals...lumea forfotea prin sala,prin birouri ,clienti intrau in studio sau se pregateau de dans...obisnuit...Noi am dansat si dupa nopti de repetitii,ore de cearta,frustrari,tipete,tocuri infipte in picioare,glezne intoarse,rotule ciocnite...priviri incruntate,injuraturi in romana...totul mergea ca uns...nici nu am simtit cand am terminat un minut si 30 de secunde la care lucram de 2 luni...fiecare pas la locul lui...avansam confortabil indiferent de cat de complicata este o figura...ma rog,detalii tehnice inutile...
Cand ne-am oprit 20 de persoane priveau fiecare de pe unde erau si au pornit aplauze...wow,atunci m-a lovit...intr-o fractiune de secunda mi-au trecut prin minte si sistem o mie de trairi fix...le-am numarat...m-am simti din nou copil,m-am simtit anuntat ca am castigat locul I,m-am simtit pe scena...am simtit ca ceea ce fac poate oprii lumea in loc macar pentru un minut,oricat de ocupata ar fii,am simtit ca ceea ce fac este frumos...am avut o zii minunata...de abia astept sa concurez din nou pe 28 martie in Las Vegas la Luxor...dupa 6 ani...nu credeam ca voi mai dansa vreodata in vreun concurs...inca o data nu e cum vreau eu ci dupa cum se aranjeaza.
P.S.:pozele de mai sus sunt facute de mine anul trecut in sala unde voi dansa

Life isn't measured in minutes, but in moments...

Tocmai am venit de la film...era vineri seara si primisem 2 invitatii la film de Craciun de la familia Sandoval...singur,plictisit de atata odihna,am iesit din casa...sunt momente in care trebuie sa vezi un film ca asta...
Iti aduci aminte ca e simplu dar in acelasi timp atat de complicat...exact cum spunea la sfarsit..."unii suntem dansatori,altii parinti,altii aventurieri"...si asa mai departe,si viata e asa de scurta,si trecem toti prin ea si avem fiecare parte de momentele noastre...Dar ce facem cand suntem intre momente...cand ma stresez la tot ce a fost,daca prin imprudenta datorata neexperientei si a eruptiei sentimentale nu am stricat momente?!...sau am facut momentele ce vin mult mai greu de realizat...ce-a fost,ce vine,ce va intampla,unde ma voi afla,va fi ea?E gresit sau nu?Cine stie?Acceptam,judecam?!?!?
Ma bucur de filme ca asta...nu sunt primul,nici ultimul,nici nu e gresit,nici ciudat...astia suntem...mergem inainte,dar unde...?

"Curios case of Benjamin Button"

Destiny...

Cine a avut senzatia ca in spatele unei reusite sta o conspiratie si oricat ai zice "Eu am muncit pt chestia asta,am reusit singur fara nici un ajutor!!" simti totusi ca e prea mare coincidenta ca evenimentele care te-au dus pana acolo sa se intample in asa ordine ca tu sa reusesti?Nu stiu cine e in spatele acestei conspiratii...Dumnezeu,universul,alte forte..dar ceva e acolo. Nu e prima oara cand mi se intampla.
Nu stiu daca sunt eu nebun si ma uit la prea multe filme sau chiar exista destin si ti-e scris pe frunte ceea ce o sa faci de cand te nasti.O sa dau doua exemple primul e mai relevant decat al doilea...anyway:
Cum am ajuns eu sa-mi realizez visul este primul exemplu...si anume sa traiesc in U.S..De cand am primele amintiri America si-a pus amprenta pe mine. Primeam aproape la fiecare sarbatoare de la o prietena a parintilor mei care traia in Los Angeles si anume Cornelia,vederi si felicitari ce pareau din alta lume,iepurasi si Mosi Craciuni ce aveau alte culori si alte forme decat cei pe care-i vedeam in Abecedar...felicitarile astea mai aveau si muzicute cateodata si unele cand le deschideai se mai si transformau 3 d.Si mai erau si ceteva abtibilde care rezista in continuare lipite pe video.Asa a inceput visul,dorinta,de atunci.Apoi cand Dana si Bebe s-au stabilit aici felicitarile s-au transformat in cadouri...haine ,parfumuri,dulciuri plus povestile despre sistemul in care traiesc altii ce parea ireal...ceva nou,inedit de negasit in Romania.De cand eram in liceu ma gandeam tot mai serios sa plec din Romania doar ca parea imposibil...si pana la urma n-a fost.
Intre timp cu gandul la America m-am indragostit si pt o perioada toate dorintele ce le aveam disparusera,se transformasera.Aveam alte dorinte...nu zic ca era rau nici asa...dar n-a fost sa fie.Faptul ca m-am indragostit facea parte din conspiratia din spatele meu.Pentru ca la un moment dat ne-am despartit sau,ma rog,am fost mai mult parasit...lucru ce m-a impins la Emilia,psihoterapeuta tuturor parsitilor..hahahha.Emilia pe langa faptul ca m-a ajutat sa regasesc pofta de viata din nou,m-a pregatit si pt interviul de la ambasada si mi-a vandut cateva secrete despre cum sa ma comport,ce raspunsuri sa dau,ce fel de zambete sa pun pe fata...stia cum actioneaza psihoterapeutii care-mi luau interviu...mi-a dat increderea pe care trebuie sa o ai atunci cand te duci cu mana in buzunar pt viza de America.
Si nu eram cu mana in buzunar...aveam elementul cheie,singurul lucru pe care mi l-a cerut tipa cere-mi lua interviu...un contract cu Pro Tv,pe care s-a uitat atent si m-a luat la intrbari...si cum am ajuns sa am acel contract a fost o nebunie...in ziua in care ma duceam sa semnez un contract sa plec in Spania,Radu m-a sunat si m-a trimis in locul lui sa-ncep munca la un serial...era ceea ce imi doream asa ca am ales serialul cu toate ca nu eram platit la fel de bine ca Spania...
Luasem viza,fugeam de Romania si de drama mea nebuna...Am ajuns in Los Angeles,dar eram turist...cum fac sa raman!?!?!Stai linistit,cineva lucreaza pt tine...spunea cineva razand probabil de mine.Se intampla sa ies cu o guatalameza la o intalnire si pt ca era tarziu, un singur mall era deschis departe de unde locuiam...dar fiind prima intalnire am zis sa facem sacrificiul asta si sa conducem 30 de min(30 de min inseamna departe,avand in vedere ca urci pe autostrada si mergi cu 100 de mile la ora).Ideea e ca in mallul asta am vazut primul studio de dans Arthur Murray cara angaja instructori.Cand am ajuns acasa m-am uitat pe net si era altul mai aproape....Am sunat si am avut norocul ca patronul sa ma placa si sa aiba relatiile pe care le are si sa-mi dea un avocat bun...toate fiind rezolvate in timp ca sa nu ajung sa raman ilegal aici...Nu stiu daca mi se pare mie dar toate parca au fost aranjate.
Al doilea exemplu e masinuta asta nebuna de care m-am indragostit si ma bucur ca nu am ales focusul pe care trebuia sa-l cumpar de la un armean nemernic care m-a tratat cu indiferenta.Nu banii au fost problema,puteam sa-l iau dar pt ca s-a purtat urat nu l-am cumparat de la el...si cum am ajuns acasa, enervat, am gasit pe net un anunt de abia postat...si pe deasupra era postat si cu o mie de dolari mai ieftin...asa ca atunci cand am cumparat masina am cumparat-o mai ieftin datorita greselii din anunt...si mai buna ca focusul si mai ieftina...noroc sau conspiratie?!
Se pare ca rabdarea da roade...cred ca ceva ni se pregateste chiar acum...e dubios cum si de ce?!